- si ce ai vrea sa fac? o intreb eu pe fosta mea colega de liceu...
- pai sa mergi tu acolo sa vezi despre ce este vorba, mi-e frica pentru ei, am discutat cu tata si mi-a zis ca nu este nicio problema...dar niciodata nu a vrut sa ma ingrijorez...stiu ca nu-mi spune adevarul..te duci??
- pai am incotro? raspund invaluit de vocea grava a Andreei....o sa merg sa vad, da-mi adresa si te sun dupa aceea..ok?
-mersi mult, duminica ajung acasa si te sun sa iesim la o cafea!haide scrie adesa.....
Caut agenda si incep sa scriu....cu tigara aprinsa si cu gandul departe scriu mecanic dupa dictarea acelei voci ce-mi trezeste atat de multe amintiri....intotdeauna avusese tot ceea ce-si dorise, era fata mamei si a lui tata, o fata plina de viata si cu mult bun simt...poate prea mult bun simt pentru lumea in care traim...plecase la studii in strainatate iar dupa absolvirea lor se intorsese in dulcea si eterna romanie, muncind pe branci la o multinationala....
-ok, am notat..stai linistita ca ajung cat pot de repede! te sun....pa!
Ajung la adresa pe care o scrisesem, in fata scarii vad masina de politie parcata indecent de enervant (ei au voie)...merg la lift...NORMAL...nu merge:)..dar se poate si mai rau zic eu si incep sa urc...
In fata usii doi politisti poarta o discutie elevata despre meciul de aseara si gesticuleaza infierbantati...
-buna ziua! spun eu abia tragandu-mi sufletul...
-sa traiti! ma privesc intrebatori de indiferenti...
-ma asteapta domnii..si dau sa intru...
-a pai nu puteti sa intrati, decat doamna executor care deja este inauntru....regret nu se poate! zice unul dintre ei cu o autoritate comunisto-prosteasca!
scot legitimatia...desi nici nu trebuia sa ma deranjez dar scopul meu acolo nu era sa ma cert cu militienii...
- domnilor, sunteti intr-un spatiu public si trebuie sa-mi permiteti accesul in apartamentul clientilor mei..acum...nu mai tarziu! credeti ca se poate??
-mda, zice unul dintre ei zambind....va lasam ca suntem baieti de treaba!
Intru inauntru injurand printre dinti marinimia de care a dat dovada organul.....in bucatarie in jurul mesei se aflau trei oameni...miroase a cozonac si a mancare proaspat gatita...barbatul se ridica in picioare si da sa ma intampine...
- dumneavoastra cine sunteti de intrati la mine in casa ca in gara? zise el...da noroc cu mine mai mult obligat de mana mea intinsa catre el...Andreea m-a trimis, am fost colegi..banuiesc ca nu ma mai tineti minte....mi-a zis ca sunt ceva probleme...se poate?
Il las in urma mea incercand sa-si aduca aminte de mine si intru in bucatarie, o salut pe doamna cu fata stearsa aflata in capatul mesei (doamne ce seamana fiica ei cu ea)...surprins, privirea mea se intersecteaza grav cu cea a executorului judecatoresc...
- buna Cristina, ce faci aici? o intreb mirat (ne cunoasteam de ceva vreme si avusesem ceva dosare impreuna plus ca tot ceea ce stia..stia de la mine)
-salut..uite o executare, sau mai bine zis o evacuare....nu ma asteptam sa dau de tine aici, banuiesc ca tu ii reprezinti pe dansii nu?
Dau din cap afirmativ in timp ce incerc sa inteleg ce se intampla....picasem nepregatit si incercam sa trag de timp....cu siguranta ai delegatie in acest dosar tocmai de aceea nu te rog sa mi-o arati zice ea zambitoare si plina de subtrat...
-care-i treaba?
-dansii au luat imprumut 15.000 euro si nu l-au returnat, ideea este ca au luat de la niste persoane fizice (le mentioneaza numele si-mi dau seama de gravitatea cazului)...am un ordin de evacuare si astazi trebuie sa paraseasca apartamentul!
Ma ingrozesc, cer actele, ma uit, le analizez...ca un facut de data asta Cristina le facuse PERFECT..asa cum nu le intocmise niciodata pana in prezent...ce dracului, tocmai acum se gasise sa faca exces de zel..acum cand oamenii astia nici macar nu-si dadeau seama de gravitatea lucrurilor...cum dracului au ajuns sa i-a bani imprumut de la niste camatari?? ...niste camatari fara scrupule..niste burtosi imputiti care dormeau pe paturi de bani, singura indeletnicire a lor fiind gratarele si bautura in cantitati industriale....??Controleaza-ti gesturile omule...nu le lasa sa-ti tradeze ingrijorarea..nu lasa slabiciunea neputintei sa-ti umbreasca judecata...
Ii privesc pe parintii Andreei...ma uit atent la mobila modesta...miroase a mama si a bucate gatite cu multa dragoste...
-cristina, astazi nu i-ai gasit acasa bine?? am nevoie de timp, nu am ce face pana luni...intelegi??
-da eu inteleg, dar au avut timp destul...raspunde ea intrigata de dorinta mea...
- tu nu intelegi ca oamenii aia le vor apartamentul cu orice pret??chiar nu-ti dai seama ca oamenii astia raman in strada??
-daca fac ca tine...trebuie sa intru cu forta in apartament..am autorizatie si ai vazut-o si tu...o sa ma sune si aia...nu pot...nu pot nici sa vreau....
- cristina, TE IMPLOR..am nevoie sa citesc dosarul, am nevoie sa suspend aceasta executare...am nevoie de tine ca sa castig un viitor pentru acesti oameni...intelegi??
-daca nu o fac astazi si daca tu studiezi dosarul, eu o sa pierd...aici este vorba de mine si de orgoliul meu! zice ea fixandu-ma cu privirea....NU TU M-AI INVATAT CA INDIFERENT DE SITUATIE SA NU CALC STRAMB?SA NU MA LAS INDUPLECATA SI SA DAU DOVADA DE PROFESIONALISM!CA ACTELE PE CARE LA FAC SA FIE LEGALE? SA NU-MI FIE FRICA SA SEMNEZ? SPUNE?
-asa este, eu te-am invatat spun eu cu vocea slaba..eu te-am invatat si regret ca am facut-o, regret ca te-am stresat zile intregi sa faci bine ceea ce faci...regret ziua in care m-am hotarat sa fac asta..regret ca am fost perfectionist cu tine si acum am ajuns sa-ti spun TE IMPLOR!
- bine, fa-ti treaba, spun eu nervos, dar nu astazi....cel putin ai omis un element esential...este o ora la care legea nu-ti mai da puterea de a face asa ceva..nu mai esti investita sa nenorocesti oameni....ma bucur ca nu ai fost un elev zelos asa cum crezusem....
Si-a strans hartiile, constienta de abuzul savarsit...ii pierise si zambetul si elanul...pasi apasat spre iesire, fara sa salute....lasand in urma sa mirosul de cozonaci arsi....
-nu serviti nimic?ma intreba mama Andreei inca sub efectul pierzaniei....gatesc pentru Andreea, vine maine acasa.....
-nu, multumesc....serviti dvs, maine poate nu o sa mai aveti unde servi.....
-ne-am imprumutat pentru Andreea, pentru cursuri...nu i-am spus niciodata...va rog sa nu-i spuneti! zise tatal cu ochii in lacrimi....suntem oameni simpli...macar ea sa aiba un viitor si tot ce-si doreste!
Ies din casa, pun mana pe telefon si cu inima ce-mi bubuia in piept astept sa-mi raspunda....
-da..gata, ai terminat?spune-mi ce s-a intamplat?ma intreba vocea cristalina...
-mai nimic, stai linistita...ai tai sunt niste oameni minunati...ai face bine sa-i ajuti cu niste bani....au cazut in plasa unor nenorociti fara sa vrea...nu au nicio vina...cafeaua ramane pe saptamana viitoare.....a si inca ceva...nu-i intreba nimic..AJUTA-I DOAR!