021a62a13c725ad3244359289d2a0e46.txt.
Se afișează postările cu eticheta casa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta casa. Afișați toate postările

joi, 24 noiembrie 2011

Cineva acolo sus ......


- au sosit! spune secretara....si in timp ce-si aranja ecusonul aseza pe biroul meu, ceasca de cafea pe care scria cu litere aurii " in numele onoarei, al legii si al adevarului" ....citesc si ma las dominat de gustul anilor ce mi-au acaparat cea mai frumoasa perioada din viata mea....nu am fost acolo cand a spus pentru prima data  "tata" si nici cand a mers in picioare...singura....un zambet ma lumineaza dintr-o strafulgerare...un rictus de hiena ma face sa-mi revin....doamne ce a trecut timpul...cum am pierdut atata timp....de ce sa dau cand pot sa iau....ma ridic...privesc in oglinda....camasa alba impecabil calcata cu butoni negri...cravata neagra, fina...ceasul de la mana straluceste cu opulenta....de data asta o sa-l las la vedere...asa din snobism....pantofii de un luciu perfect, sacoul cu insigna in piept... simt parfumul fin si totodata atat de tare..nuantat de pretul piperat...poate prea piperat........toate ma caracterizeaza si-mi vin ca turnate...asa mi-au venit de cand ma stiu...de cand am ales un corp fara suflet imbracat impecabil....a sosit momentul spun....nu te lasa....intr-un cuvant sta si agonia..dar si extazul......
- sa intre....spun asezandu-ma la birou....si au intrat.......doi barbati bine imbracati, trecuti amandoi de 40 de ani si o domnisoara blonda destul de interesanta la prima vedere....
- va rog sa luati loc spun eu....in timp ce dau mana cu toti trei.....in timp ce se aseaza creierul deja-mi lucreaza la capacitate inspaimantatoare.....imaginea vizuala dar si experienta acumultata spune ca am de-a face cu niste oameni de afaceri destul de inabordabili, extrem de perspicace.....pot pune pariu ca unul dintre ei este imbracat de cel putin 1500 de euro fara a pune la socoteala ceasul .....
- intr-un final am reusit sa ne vedem....zice unul dintre ei  in timp ce-si deschidea laptop-ul.....privindu-ma fix in ochi.....are un zambet ciudat si un aer de superioritate iesit din comun.....ma streseaza numai simpla prezenta..nu mi-e pe plac prin atitudine si aroganta excesiva.....suntem avocatii de la (am auzit de ei)..sunt buni si foarte scumpi....si la imbracaminte dar si la serviciile oferite....suntem aici sa va facem o propunere din partea ...si-mi spune numele societatii....am auzit si de acestia...niste jucatori importanti pe piata serviciilor juridice din europa....atat de importanti incat au absorbit in mai putin de 2 ani marea majoritate a cabineteleor si societatilor de avocatura din romania.....le-au vandut gogosi si dupa ce au semnat contractul...i-au facut sa dispara..sa nu mai existe ca si cum nici nu ar fi existat vreodata...asa se intampla....cel mare il mananca pe cel mic.....au dezbinat si acum conduc......deh..multinationalele.....
- propunere...ce fel de propunere? spun eu in timp ce sorbeam din cafeaua prospat macinata.....
- ca sa trecem direct la subiect,  fara ocolisuri si alte ascunzisuri....clientul nostru doreste sa va achizitioneze societatea, de fapt vorbim despre o fuziune....va intereseaza? si aprinde o tigara de foi....fumul se raspandeste in birou cu o repeziciune de nedescris....desi sunt fumator....ma deranjeaza teribil fumul innecacios.....
- si atata drum parcurs numai pentru asta?spun eu stapan pe mine....va nemultumeste ca mai suntem si noi pe piata? este loc pentru toata lumea....nu?
- o fi si nu va contrazic ..intervine insotitoarea lor.....insa va facem o propunere benefica pentru ambele parti....ce ziceti?..ultimul pret  este de (multe zerouri)...contoverse, remuscari, tristete...toate-mi schinguiesc trupul  si-mi inunda judecata.....
- cred ca a-ti batut drumul de pomana...vorbesc serios...zic eu privindu-i pe toti si apoi pe fiecare in parte....
- intelegem...putem oferi inca jumatate....suma creste vertiginos si stiu ca mi-au oferit pretul cel mai mic...astfel incat sa poata urca cu oferta pana la pretul pe care si-l doreau...un joc de-a soarecele si pisica , un joc de tatonare....
- domnilor, nu am de gand sa-mi vand afacerea...cel putin nu la suma asta si cu siguranta nici la alta suma....vreau sa vad pana unde merg de curiozitate..vreau sa vad cat valorez eu in ochii lor....vreau sa ajung la pretul cel mare..pret ce cu siguranta il diminuasera voit....
-stimate coleg, spune domnisoara din fata mea care pana atunci nu scosese o vorba....sa va spun ceva...suntem prea mari si puternici si nu avem timp de pierdut....spuneti-ne pretul ..simplu..totul se rezuma la bani in ziua de astazi....deci?....se joaca cu parul incercad sa-si ascunda emotile....credeti ca nu avem putere financara?
-doamna, domnisoara va mentionez ca orice incercare de a cumpara si de a ma cumpara este in zadar..nu sunt de vanzare si nici firma nu este...intelegeti?..de ce pe mine..de ce acum?? ...
- toul este de vanzare stimate coleg...TOTUL intelegeti? deci astept pretul ...spuneti-mi suma si vedem ce putem face astfel incat toata lunea sa fie multumita....
- chiat nu intelegti cum am crescut-o timp de 10 ani??prin nopti nedormite,stres, certuri prin dragoste si ura, prin profesionalism....si acum dvs credeti ca este de vanzare? va inselati amarnic....se uita fix in ochii mei...incercand sa-mi incorseteze gandirea....
- eu zic sa ne intetelegem in linsite..mai mult decat atat pretul oferit este interesant, puteti trai linistit si dvs si familia dvs numai din doabanda....ce ziceti?, oricum mai devreme sau mai tarziu o sa o achizitionam si atunci o sa ne rugati sa va dam macar un sfert in oferta noastra....
- ce sa zic....in afara de faptul ca nu este de vanzare nimic ....ar trebui sa va duceti la clientul dvs si sa-i explicati ca nu suntem atat de prosti pe cat ne cred "strainii" cu multinationalele lor cu tot....si cu toti banii lor....explicati ca tinerelul nu cedeaza....ca o sa se lupte cu toti si cu toate ca sa razbeasca....nu-mi pot vinde copilul pe care l-am crescut atat de greu...nu-mi po vinde nici angajatii care lucreaza cot la cot cu mine...nu-mi pot vinde amintirile si nici visele....voi prin atitudinea pe care o aveti nu faceti nimic altceva decat sa inrautatiti situatia....ce mai vreti de la noi? in loc sa lucram in companiile romanesti...ne facem sclavi pe plantatia strainilor....nu mai avem demnitate, nu mai avem constiinta...si in plus de asta daca stau bine sa ma gandesc, am facut un pariu cu viata  ca tot ceea ce am ,atunci cand eu nu o sa mai exist...o sa mearga la fetita mea....
Se uita surprinsi la mine....nu stiu sa mai vorbeasca...au amutit asteptand ultimul meu cuvant.....nu totul este de vanzare...si a-ti gresit enorm cand  m-ati subestimat...asa cum s-a intamplat cu sute care au disparut peste noapte....le-ati furat viitorul dar si prezentul..i-ati lasat cu amintirea....i-ati asuprit si ingenuncheat....unul cate unul...panca cand nu a-ti mai avut ce sa asupriti....asa ca lasati-ma cu aerele astea ...si daca nu mai aveti nimic altceva..va poftesc afara...acum am treaba....maine am salarii de dat..si nu vreau sa-mi omor angajatii asa cum clientii dvs. o fac fara sa priveasca in urma lor....fara pic de remuscare.....asa ca....ma ridic in picioare obligandu-i sa se ridice si ei la randul lor...luati prin surpindere de vehementa si fanatismul meu..se indreapta spre iesire...sunteti sigur?...o ultima incercare din partea lor....foarte sigur........
Ii conduc cu privirea...ce oameni insistenti.....aprind o tigara...poate am pierdut...poate am castigat...multe zerouri...ma las pe spate...privesc fumul din tigara cum se rostogoleste in rondele asimterice......sunt intrerupt de telefon...ce bine era...liniste....
-salut ...te deranjez?
-ai innebunit? tu pe mine? niciodata....haide lasa vorbaria si spune-mi ce este ii spun eu colegului meu....ca si asa am capul mare....
- bai cred ca am facut o prostie.....am incheiat un contract vanzare cu.........., firma serioasa, ca ai auzit si tu de ei....mi-au virat avansul si acum nu mai dau de ei.....ce dracu ma fac?....tac.....nu zic nimic...sunt blocat......am zis ca fac o afacere si cred ca mi-am luat-o.....mi-au vandut tot ....intelegi??..tot......sunt terminat.....niciun ban in cont......ma ajuti sa vedem daca putem face ceva?.....dupa ce-i ascult glasul disperarii....singurul lucru pe care pot sa-l rostesc este .....IDIOTULE!.......




duminică, 6 noiembrie 2011

Daruire


- si ce ai vrea sa fac? o intreb eu pe fosta mea colega de liceu...
- pai sa mergi tu acolo sa vezi despre ce este vorba, mi-e frica pentru ei, am discutat cu tata si mi-a zis ca nu este nicio problema...dar niciodata nu a vrut sa ma ingrijorez...stiu ca nu-mi spune adevarul..te duci??
- pai am incotro? raspund invaluit de vocea grava a Andreei....o sa merg sa vad, da-mi adresa si te sun dupa aceea..ok?
-mersi mult, duminica ajung acasa si te sun sa iesim la o cafea!haide scrie adesa.....
Caut agenda si incep sa scriu....cu tigara aprinsa si cu gandul departe scriu mecanic dupa dictarea acelei voci ce-mi trezeste atat de multe amintiri....intotdeauna avusese tot ceea ce-si dorise, era fata mamei si a lui tata, o fata plina de viata si cu mult bun simt...poate prea mult bun simt pentru lumea in care traim...plecase la studii in strainatate iar dupa absolvirea lor se intorsese in dulcea si eterna romanie, muncind pe branci la o multinationala....
-ok, am notat..stai linistita ca ajung cat pot de repede! te sun....pa!
Ajung la adresa pe care o scrisesem, in fata scarii vad masina de politie parcata indecent de enervant (ei au voie)...merg la lift...NORMAL...nu merge:)..dar se poate si mai rau zic eu si incep sa urc...
In fata usii doi politisti poarta o discutie elevata despre meciul de aseara si gesticuleaza infierbantati...
-buna ziua! spun eu abia tragandu-mi sufletul...
-sa traiti! ma privesc intrebatori de indiferenti...
-ma asteapta domnii..si dau sa intru...
-a pai nu puteti sa intrati, decat doamna executor care deja este inauntru....regret nu se poate! zice unul dintre ei cu o autoritate comunisto-prosteasca!
scot legitimatia...desi nici nu trebuia sa ma deranjez dar scopul meu acolo nu era sa ma cert cu militienii...
- domnilor, sunteti intr-un spatiu public si trebuie sa-mi permiteti accesul in apartamentul clientilor mei..acum...nu mai tarziu! credeti ca se poate??
-mda, zice unul dintre ei zambind....va lasam ca suntem baieti de treaba!
Intru inauntru injurand printre dinti marinimia de care a dat dovada organul.....in bucatarie in jurul mesei se aflau trei oameni...miroase a cozonac  si a mancare proaspat gatita...barbatul se ridica in picioare si da sa ma intampine...
- dumneavoastra cine sunteti de intrati la mine in casa ca in gara? zise el...da noroc cu mine mai mult obligat de mana mea intinsa catre el...Andreea m-a trimis, am fost colegi..banuiesc ca nu ma mai tineti minte....mi-a zis ca sunt ceva probleme...se poate?
Il las in urma mea incercand sa-si aduca aminte de mine si intru in bucatarie, o salut pe doamna cu fata stearsa aflata in capatul mesei (doamne ce seamana fiica ei cu ea)...surprins, privirea mea se intersecteaza grav cu cea a executorului judecatoresc...
- buna Cristina, ce faci aici? o intreb mirat (ne cunoasteam de ceva vreme si avusesem ceva dosare impreuna plus ca tot ceea ce stia..stia de la mine)
-salut..uite o executare, sau mai bine zis o evacuare....nu ma asteptam sa dau de tine aici, banuiesc ca tu ii reprezinti pe dansii nu?
Dau din cap afirmativ in timp ce incerc sa inteleg ce se intampla....picasem nepregatit si incercam sa trag de timp....cu siguranta ai delegatie in acest dosar tocmai de aceea nu te rog sa mi-o arati zice ea zambitoare si plina de subtrat...
-care-i treaba?
-dansii au luat imprumut 15.000 euro si nu l-au returnat, ideea este ca au luat de la niste persoane fizice (le mentioneaza numele si-mi dau seama de gravitatea cazului)...am un ordin de evacuare si astazi trebuie sa paraseasca apartamentul!
Ma ingrozesc, cer actele, ma uit, le analizez...ca un facut de data asta Cristina le facuse PERFECT..asa cum nu le intocmise niciodata pana in prezent...ce dracului, tocmai acum se gasise sa faca exces de zel..acum cand oamenii astia nici macar nu-si dadeau seama de gravitatea lucrurilor...cum dracului au ajuns sa i-a bani imprumut de la niste camatari?? ...niste camatari fara scrupule..niste burtosi imputiti care dormeau pe paturi de bani, singura indeletnicire a lor fiind gratarele si bautura in cantitati industriale....??Controleaza-ti gesturile omule...nu le lasa sa-ti tradeze ingrijorarea..nu lasa slabiciunea neputintei sa-ti umbreasca judecata...
Ii privesc pe parintii Andreei...ma uit atent la mobila modesta...miroase a mama si a bucate gatite cu multa dragoste...
-cristina, astazi nu i-ai gasit acasa bine?? am nevoie de timp, nu am ce face pana luni...intelegi??
-da eu inteleg, dar au avut timp destul...raspunde ea intrigata de dorinta mea...
- tu nu intelegi ca oamenii aia le vor apartamentul cu orice pret??chiar nu-ti dai seama ca oamenii astia raman in strada??
-daca fac ca tine...trebuie sa intru cu forta in apartament..am autorizatie si ai vazut-o si tu...o sa ma sune si aia...nu pot...nu pot nici sa vreau....
- cristina, TE IMPLOR..am nevoie sa citesc dosarul, am nevoie sa suspend aceasta executare...am nevoie de tine ca sa castig un viitor pentru acesti oameni...intelegi??
-daca nu  o fac astazi si daca tu studiezi dosarul, eu o sa pierd...aici este vorba de mine si de orgoliul meu! zice ea fixandu-ma cu privirea....NU TU M-AI INVATAT CA INDIFERENT DE SITUATIE SA NU CALC STRAMB?SA NU MA LAS INDUPLECATA SI SA DAU DOVADA DE PROFESIONALISM!CA ACTELE PE CARE LA FAC SA FIE LEGALE? SA NU-MI FIE FRICA SA SEMNEZ? SPUNE?
-asa este, eu te-am invatat spun eu cu vocea slaba..eu te-am invatat si regret ca am facut-o, regret ca te-am stresat zile intregi sa faci bine ceea ce faci...regret ziua in care m-am hotarat sa fac asta..regret ca am fost perfectionist cu tine si acum am ajuns sa-ti spun TE IMPLOR!
- bine, fa-ti treaba, spun eu nervos, dar nu astazi....cel putin ai omis un element esential...este o ora la care legea nu-ti mai da puterea de a face asa ceva..nu mai esti investita sa nenorocesti oameni....ma bucur ca nu ai fost un elev zelos asa cum crezusem....
Si-a strans hartiile, constienta de abuzul savarsit...ii pierise si zambetul si elanul...pasi apasat spre iesire, fara sa salute....lasand in urma sa mirosul de cozonaci arsi....
-nu serviti nimic?ma intreba mama Andreei inca sub efectul pierzaniei....gatesc pentru Andreea, vine maine acasa.....
-nu, multumesc....serviti dvs, maine poate nu o sa mai aveti unde servi.....
-ne-am imprumutat pentru Andreea, pentru cursuri...nu i-am spus niciodata...va rog sa nu-i spuneti! zise tatal cu ochii in lacrimi....suntem oameni simpli...macar ea sa aiba un viitor si tot ce-si doreste!
Ies din casa, pun mana pe telefon si cu inima ce-mi bubuia in piept astept sa-mi raspunda....
-da..gata, ai terminat?spune-mi ce s-a intamplat?ma intreba vocea cristalina...
-mai nimic, stai linistita...ai tai sunt niste oameni minunati...ai face bine sa-i ajuti cu niste bani....au cazut in plasa unor nenorociti fara sa vrea...nu au nicio vina...cafeaua ramane pe saptamana viitoare.....a si inca ceva...nu-i intreba nimic..AJUTA-I DOAR!