Cu ce pret.....

Privesc in jurul meu...sute de suflete incopciate in dosare de carton, hartii care acum nu mai au niciun sens...fumez linistit in timp ce savurez o cafea....atat de multe?? de unde naibii s-au strans atatea...cand a trecut vremea asta nenorocita atat de repede??...ieri terminam facultatea si habar nu aveam incotro sa merg...nu stiam ce este un drum pavat ca-n palma...nu stiam ca poti trai murind...nu-mi imaginam ca poti muri traind....ce vremuri.....

- in total 1450 de dosare! spune domnisoara din fata mea...intr-un an este ceva nu??

- da ...inseamna ceva...zic eu ganditor....prea multa durere....prea multa dorinta de a castiga....ne-am transformat din ingeri in demoni...am murit si am inviat ca pasarea phoenix...si nu din propria cenusa...din propria dorinta de a merge mai departe ...de a reusi....

Am uitat de timp desi cam tot ceea ce am realizat a fost contratimp.....am uitat de zile de nastere..de zambetele celor pe care-i pretuim....am uitat de mancarea calda de acasa si de prieteni.....am construit si ne-am batut cu un sistem ce nu te lasa sa invingi...care te face mai rau...mai hidos...te transforma intr-o bestie cu chip de om....cui sa-i spui toate astea???cine sa te inteleaga....

Am ascultat fiecare pas si fiecare problema....am pierdut nopti pentru ca dimineata sa stralucim....am dormit cu gandul la sufletul ce trebuie castigat la cauza ce nu trebuie pierduta...am vandut la un pret infim si am cumparat la un pret exorbitant.....ma facut cadouri din vanzarea de suflete si am adorat zambetul celor dragi in timp ce-si savurau surpriza achizitionata cu pretul acelei fraze ....."in numele legii, hotaraste".....si uite asa inca unul salvat sau pierdut.....

Toate le-am contabilizat....nu am uitat nimic...si daca am realizat ceea ce nu credeam vreodata..si daca ceasul de la mana este mult prea scump...costumul mult prea sobru..masina mult prea incapatoare..telefonul mult prea "tactil"...casa mult prea rece....NU AM REALIZAT NIMIC....AM TOTUL DAR NU AM NIMIC.....toate astea nu conteaza...conteaza pana la urma decat acel zambet care te intampina acasa alergand spre tine...."tati...ai venit, ce mi-ai adus?".....

Datorita celor care si-au lasat destinul in mainile mele...celor care au avut incredere in culoarea neagra vazand albul naucitor....datorita incapatanarii ce ma biciuie  in fiecare zi.....a agoniei si extazului unei lumi in decadere...acum pot sa-i raspund zambind : "cum sa nu..ceea ce ai vrut ieri...asta ti-am luat..sper sa-ti placa!"

Toate aceste vise infaptuite si toate aceste nopti negre au trecut luandu-si prada....si lasand in urma lor un corp inert, obosit, bolnav, care a uitat sa mai zambeasca...sa mai respire...un negustor de suflete amarate...un Iuda ce nu suporta minciuna si fatarnicia.....am totul...dar nu am nimic......

Astazi sunt sfant....astazi serbez ziua numelui meu.....un nume ce este strigat prin salile pasilor pierduti cu speranta de cei nadajduiti....singura rasplata fiind uitarea dupa ce-i transform in oameni fericiti.......CU CE PRET??