Renunta sau...

De 2 ani de cand ma hotarasem sa preiau dosarul acela imposibil, ma obisnuisem cu telefoanele anonime, cu vocile groase si amenintatoare, cu sicanarile si injuraturile aproape saptamanale...ma obisnuisem si cu reclamatiile facute fara niciun rezultat...ma obisnuisem si cu vocea acea nenorocita care facea parte din viata mea...era parte in dosar acela si ma facea sa merg inainte..in fiecare zi..in fiecare clipa.....

Ca de obicei, inainte de termen, asteptam cu "infrigurare'' telefonul acela anonim...acel telefon care ma facea mai bun, care nu-mi dadea alta sansa decat sa continui, decat sa fiu mai atent cu mine si cu ceea ce se intampla in acel dosar stufos.....

-alo? raspund privind "necunoscutul" apelant care-mi era atat de cunoscut intr-o forma sau alta...stau si ascult...nimic...o voce harjaita  incepe intr-un final, sfarsind minutele de agonie ce-mi iritau rabdarea...

- vad ca nu vrei sa te opresti...astazi cred ca ar fi mai bine sa incetezi si sa-ti vezi de treaba ta!potoleste-te si toata lumea o sa fie multumita, este pentru ultima data cand te avertizez...RENUNTA sau......

Inchide tocmai cand ma pregateam sa dezlantui Sodoma si Gomora  impotriva lui, orbit de furia ce-mi domina ratiunea...du-te dracu! am zis cu voce tare...ca o reprimare fireasca a unui gest de lasitate din partea interlocutorului meu.....ce vrea de la mine?? aproape de 2 ani ma "viziteaza" cu un sadism de nedescris...ma omoara incet, incet...ma face sa-mi inghit cuvintele si sa-mi tremure de nervi tot corpul...nu pot sa ma calmez...nu pot sa judec corect....aprind o tigara...trag ca un nebun din ea...nu am stare la birou....

- ma scuzi ca te deranjez...baga capul pe usa secretara....te cauta domnul de vineri cu accidentul...

-lasa-ma acum....sa ma caute mai tarziu, acum nu am timp, trebuia sa-si faca programare nu sa vina cand vrea el! spun eu nervos....neobisnuit de nervos....

Ce dracu am de ma port asa cu ea?? nu a gresit cu nimic, ma gandesc dupa ce a inchis usa in urma ei...cat de nesuferit sunt....nu trebuie sa-mi vars nervii pe nimeni...calmeaza-te ca nu iese nimic bun daca te enervezi...ma gandesc la ziua in care am preluat dosarul....la momentul cand doamna ma privea plina de neincredere....

- sa stiti ca dosarul asta l-am mai avut la cativa colegi de-ai dumneavoastra....

-si? de ce nu au mers pana la capat? intreb eu surprins...

- au vrut dar au renuntat...si m-au lasat balta ...si am luat-o de la capat de fiecare data....asa este cand te judeci cu oameni influenti...nu le-ar mai ajunge pamantul.....

Cand m-am hotarat sa-l preiau, i-am vazut bucuria in ochi, am vazut o femeie cu totul si cu totul schimbata...imaginea a durat doar cateva secunde, dupa care m-a intrebat:

- si dumneavoastra o sa ma lasati nu??

- nu doamna, nu o sa va las nici daca vreti dumneavoastra...o sa mergem pana la capat...indiferent de situatie!!

Si de atunci a trecut ceva vreme si  am fost de neoprit....miza era atat de mare..un teren situat extrem de convenabil in centrul orasului, estimat lejer la vreo 2 mil. de euro, multiple posibilitati pentru a dezvolta o afacere sau de ce nu pentru a-l revinde.....

Sotul dansei cedase psihic si murise la 1 an dupa ce incepuse intreg calvarul, nu aveau copii si nici alte rude care sa-i sprijine...au luptat amandoi cu un sistem imputit, cu puterea hrapareata a unor oameni insetati de puterea banului....au fost doi la inceput si le-a fost mai usor...apoi cand unul dintre soldati a murit, a ramas numai doamna....a ramas sa lupte in continuare cu aceeasi dorinta de a razbi ca in prima zi...nimic nu s-a schimbat de atunci..numai avocatii dansei si tertipurile partii adverse.....

Dupa scurta introspectie de atunci, involuntar ma gandesc la vocea aceea care ma facea sa fiu din ce in ce mai fanatic...de data aceasta a fost atat de clara, de apasatoare, a fost atat de concisa si precisa ca bataile unui mecanism elevetian.....mintea mea rafuza sa gandeasca mai departe...RENUNTA SAU.....la dracu cu toate astea si cu toate ipocriziile...ce ar putea sa-mi faca gandesc eu....nu mi-au facut de atat vreme si acum?? cum sa renunt cand astazi este ultimul termen si aproape am invins un sistem nenorocit, canceros, in care banul este cel care dicteaza, in care pilele si relatiile umbresc cea din urma picatura de adevar.....

Mie nu...dar familiei mele....doamne cat de santajabil sunt!!!.....nu sunt puternic si nici unicat...nu sunt singurul si nici ultimul care pateste asa ceva...ce naiba sa fac ca nu mai pot sa gandesc limpede...inger si demon ziceam nu?? hmmm..nu mai sunt nimic din toate astea...poate doar agonie...atat!

Ce sa pun in balanta atunci cande este vorba de ceva drag tie??ce pot sa compar....ce argumente sa gasesc sa ma faca sa merg mai departe....nu incape indoiala ca asa cum am mai spus..cand nu te pot opri...se leaga de ce ai mai scump....gata! trebuie sa se termine rahatul asta...acum...nu mai tarziu....

Pun mana pe telefon si apelez....opresc apelul pana sa sune...doamne ce fac...am innebunit??atata chin...atatea nopti pierdute..atatea vise...sperante...atata daruire...stiu fila cu fila din acest dosar....stiu si cum sunt numerotate....stiu finalitatea...ahhh...de n-as exista ce bine ar dormi unii....

Gata! s-a terminat...in acest moment totul se termina...las pe altcineva sa culeaga laurii....si ce daca ma opresc....asa s-au oprit si cei dinaintea mea...

Si sun din nou....si astept cu tigara aprinsa sa-mi raspunda vocea aceea care de aproape 2 ani ma aborda cu "ce faceti stimabile domn"...suna....

- buna dimineata...ce faceti stimabile domn? ahhh mor..si simt ca nu am aer....intr-o ora avem termen, sper ca de data aceasta sa terminam.....ar fi un mare succes!!....cu ce am gresit?? sunt confuz...irational si nici nu mai stiu sa vorbesc....ma fastacesc ca un scolar scos la tabla....nu stiu...nu stiu sa mai fiu eu....la dracu cu toate astea....trebuie sa pot sa spun ceva....si.......

- buna dimineata doamna....v-am sunat sa va spun ca...........in 20 de minute ajung si eu!!..........

"nu doamna, nu o sa va las nici daca vreti dumneavoastra...o sa mergem pana la capat...indiferent de situatie!!"